„Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.” (1 Corinteni 14; 34-35)

Pavel prezintă un dublu standard. După ce se luptă, în mai toate epistolele sale, cu Legea, afirmând că nu prin Lege suntem mântuiţi, ci prin credinţă, atunci când este vorba despre femei, se răzgândeşte şi orice argument este bun, pentru a reduce femeile la tăcere, chiar şi acela care este dedus din Lege. Cum adică? Bărbaţii când se duc la adunările creştine şi ascultă predici le înţeleg şi femeile, "mai slabe" nu le înţeleg? Nu sunt destule femei evangheliste, care înţeleg magistral pe Dumnezeu?  Oare femeile nu au Biblii, pentru a citi din ele sau şi mai important nu au ele Duhul Sfânt, care le învaţă toate lucrurile. Nu este Duhul Sfânt care ne învaţă totul despre Dumnezeu? Nu sunt femei care înţeleg tot atât de bine ca şi bărbaţii credinţa creştină? Ce se întâmplă cu văduvele, care nu au pe cine întreba acasă? Pavel vorbea unor femei, care în majoritatea lor, acum 2000 de ani erau analfabete. Chiar şi aşa nu avea dreptate. Dacă femeile pot prorocii şi pot înţelege ceea ce prorocesc, atunci pot înţelege toate lucrurile. Da femeile trebuie să fie supuse bărbaţilor, dar bărbaţii trebuie să fie supuşi femeilor, atunci când ele au dreptate. Oare femeile nu au niciodată dreptate? Ideea vrei să spui că este că, indiferent dacă femeile au dreptate sau nu, într-un anumit caz, ele totuşi trebuie să asculte de bărbat? Oare noi nu credem într-un Dumnezeu al dreptăţii, noi credem într-un Dumnezeu care impune ce vrea El? Eu nu cred că un Dumnezeu voluntarist sau capricios mai poate fi, în acelaşi timp şi drept. Eu cred într-un Dumnezeu drept, care nu se uită la faţa sau la genul omului, ci la dreptate.

Vă invit să vedeţi:  http://www.youtube.com/watch?v=LyPxtNn90bs